Defragmentarea discului reprezintă reorganizarea stocării fișierelor pe o partiție de hard disk. Defragmentarea discului este procesul de eliminare a fragmentării fișierelor; fragmentarea fișierelor face ca fișierele să fie „împrăștiate” după operațiunile efectuate pe disc. Fragmentarea fișierelor reduce semnificativ performanța PC-urilor și a serverelor, în special în cazul operațiunilor intense de intrare/ieșire. În schimb, defragmentarea fișierelor poate crește performanța, deoarece capul de citire nu trebuie să se deplaseze atât de des pe disc pentru a încărca următoarea parte a fișierului. Acest lucru este valabil pentru discurile clasice cu platane (HDD).
În cazul discurilor SSD mai noi, fragmentarea nu reprezintă o problemă. Nu există un cap de citire care să sară de pe un loc pe altul pe platane și este complet irelevant în ce celulă se află informația respectivă. Prin urmare, defragmentarea nu are sens pentru discurile SSD. Dimpotrivă, defragmentarea nu este benefică pentru discurile SSD, deoarece numărul de scrieri în fiecare celulă a discului este limitat. Cu cât datele din celule sunt rescrise mai des, cu atât durata de viață a discului SSD va fi mai mică.
Care este legătura dintre defragmentarea discului și backup?
În cazul backupului de date (prin metoda la nivel de fișier), defragmentarea nu are nicio influență. Însă, dacă backupul se efectuează prin metoda imaginii de disc, defragmentarea influențează în mod esențial dimensiunea și, implicit, viteza de creare a backupurilor incrementale și diferențiale ulterioare. În backup sunt stocate blocurile de date ocupate și informații despre locul în care se află aceste date (pe care blocuri ale discului). Datorită acestui fapt, este posibilă restaurarea întregului disc sau a unei partiții de disc. Primul backup creat se numește backup complet. Backupurile ulterioare, bazate pe acest backup complet, se numesc backup incremental sau backup diferențial. Puteți citi despre diferența dintre aceste tipuri de backupuri aici, de exemplu. Problema apare atunci când, după crearea backupului, se efectuează defragmentarea. Backupul ulterior (fie incremental, fie diferențial) va conține 100% dintre modificări. Toate blocurile de pe disc sunt mutate în timpul defragmentării. Backupul va avea atunci aceeași dimensiune ca un backup complet. Fără defragmentare, modificările ar reprezenta, de exemplu, doar 10% sau 15%.